Bun, hai să o spun pe aia dreaptă… m-am panicat tare când mi-am dat seama că a venit timpul să scriu recenzia. Pentru că nu ştiu cum se scrie o recenzie. Şi apoi am citit regulamenul cu mai multă atenţie şi am văzut acolo negru pe alb că tre’ să-mi dau cu părerea despre carte în stil propriu şi caracteristic, că doar scriu aici, în pătrăţica mea.
Când m-am decis să mă alătur campaniei vALLuntar nu aveam deja un titlu de carte în minte. Aşa că am studiat oferta de pe site-ul editurii şi m-am oprit la Relaţii exuale. Titlul romanului m-a atras şi m-a făcut curioasă. O fi roman erotic? Dar de ce lipseşte “s”-ul? Ăstea au fost primele două întrebări care mi-au răsărit în căpşor.
Cartea am citit-o în proporţie de 75% la muncă, 20% în mijloace de transport în comun şi într-un pub şi restul de 5% acasă. Recunosc că după primele 20 de pagini aveam impresia că citesc una din cele mai proaste cărţi care mi-au trecut prin mâini. După încă 20 de pagini a început să-mi placă; ajunsă la ultimele 3 capitole nu mai voiam să mă despart de ea.
Revenind la primele mele întrebări… După lecturare mi-am dat seama că romanul poate fi denumit oricum, mai puţin erotic – există doar o scenă de sex şi una de “aproape-sex”. Mai mult erotism există în desenele animate din zilele noastre şi aici probabil exagerez puţin doar ca să mă fac înţeleasă. Lipsa “s”-ului este esenţială. Ne indică de fapt că în paginile romanului ni se vor prezenta diferite relaţii interumane – relaţii de prietenie, de colegialitate, de familie – mai puţin pe cele sexuale, fără însă a diminua importanţa acestora din urmă.
Din primele pagini facem cunoştină cu personajul principal şi preferatul meu, Lasse. Lasse o iubeşte pe Tess. Şi Tess îl iubeşte pe Lasse. De şapte ani. De doi ani pasiunea s-a stins = no sex. Aflăm astfel că “o noapte de futai nu ne-ar rezolva problemele, dar măcar ar oferi un sens pentru a le rezolva“. Şi inevitabil se naşte o serie de întrebări în mintea fiecărui cititor – cum poate o relaţie să reziste fără sex? cum de moare pasiunea şi iubirea rezistă? ce te faci într-o situaţie ca asta? şi la aceste întrebări ne vom găsi răspunsul abia la final…
Ce mi s-a părut mie mai important e ce se întâmplă între formularea întrebărilor şi primirea unor răspusuri. Lasse ne lasă să intrăm în viaţa lui. Ne prezintă prietenii lui, care nu sunt deloc perfecţi – o avocată care fumează prea multă iarbă şi visează la o relaţie cu un bărbat căsătorit, care din păcate nu-şi va părăsi niciodată soţia şi un activist ecologist cam ursuz şi introvertit. Chiar dacă au caractere diferite, relaţiile dintre ei sunt calde – oameni care se pot baza pe alţi oameni, să ai sentimentul de siguranţă că dacă ceva rău ţi s-ar întâmpla există cineva care-ţi va sări în ajutor.
Îi vom vizita apoi familia din Danemarca şi vom intra într-o atmosferă caldă, cu după-amiezi petrecute cu cafeluţe şi prăjituri, mese bogate şi o stare de bine întreţinută de glumiţele proaste şi poveştile savuroase ale lui Far, tatăl lui Lasse.
Romanul nu este despre sex, ci despre om. Despre prietenie. Despre iubire. Dragă omule, dacă ai persoane în jurul tău care dau doi bani pe tine… arată-le la rândul tău că-ţi pasă!
Ajunsă aproape de finalul cărţii mi-am dat seama că îmi era greu să mă despart de Lasse. Nu mai voiam să-mi aflu niciun răspuns la întrebările despre relaţia lui cu Tess! Despărţirile sunt grele… Şi la final aflăm că se pot da petreceri şi în cinstea unor astfel de evenimente.
Această se-vrea-a-fi-recenzie face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL. Fiecare comentariu se transformă în 3 minute de voluntariat pe care echipa ALL îl va realiza la sfârşitul campaniei.
sunt superbe! 
)
