Mi s-au stins pasiunile, mi-au revenit frustrările. Simt că nu mai vreau nimic. Doar plutesc singură în starea asta semi-hiberno-aproape-despresivă şi ridic din umeri, din când în când. Asta e. Mi-a zburat şi somnul. Mă pun în pat.
PS. Sau poate e doar sindromul premenstrual.
Cred în salvarea umanitaţii, în viitorul cianurii…
Emil Cioran
Mi-ai servit cianura fără vorbe şi eu am băut-o fără a riposta. Aş mai fi cerut un pahar, dacă aş fi ştiut că moartea ar fi fost mai blândă cu mine. Vorbele tale au părăsit terenul şi ale mele se izbesc de pereţi fără urechi, întorcându-se spre mine cu furie. Asta e. Moartea mi-a spălat chipul seara, mi-a pus capul pe pernă şi m-a mângâiat de noapte bună. M-a purtat prin vis în lumi apocaliptice, ori poate era doar viaţa mea… exagerată.
Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu.
Emil Cioran
Vei muri oricum, în fiecare zi, câte puţin.
Veşti bune: Am câştigat o invitaţie dublă la o piesă de teatru!
Veşti proaste: Restul.
Murim şi noi în moartea lor.
Aveam scrise două paragrafe şi voiam să închei cu ceea ce aţi citit mai sus. După o combinaţie nefericită de taste, din zăpăceală, restul s-a pierdut. Nu am să încerc să reproduc…
Voi spune doar că am realizat că am greşit. Mă declar vinovată. Asumarea calităţilor personajului pozitiv, pentru a-mi satisface nişte nevoi egoiste, m-au trasformat într-o ipocrită.
Aştept un concert… pentru a face trenuleţul de evenimente neplăcute să deraieze.
Mă iubesc mult. Mă desconsider deseori. Ăstea sunt drepturile şi îndatoririle mele – în ordine inversă.
2 în 1
Noapte bună!
Am nişte nervi fantastici! Azi mi-a mers cam totul cu curu’ în sus, nimic nu a ieşit cum a trebuit să iasă. Pe câteva puncte - aş putea să spun că urăsc să mă latre câinii de-ampulea, eu fiind mare iubitoare de animale. Crede-mă că dacă eram fericita posesoare a unei puşti sau măcar a unui pistol cu bile, mă întorceam la căţeii – în special la ăla simpatic care aproape că a sărit pe mine, după ce m-a lătrat şi şi-a arătat colţii – şi aş fi descărcat în ei, dar mai ales în el, toate cartuşele ori bilele din dotare. Mai tre’ să specific că ăl’ de se fute în cur pentru câţiva lei îmi provoacă greaţă, mai ales când mi se ia din dreptul meu. Ar mai fi şi… alte chestii – cum ar fi că nu-mi plac omisiunile. Prefer să ştiu totul clar şi concis, da? Fără jumătăţi de măsură. Şi fără promisiuni ce nu pot fi ţinute şi păreri de rău simulate, vă rog. Ah, mai e ceva… dar parcă-s prea multe. Şi deja nu mai par importante. Băgăm picioarele în şosete. M-am descărcat.
PS. Tre’ să-mi cumpăr măcar un pistol cu bile.
Fantastic! Acum mai sunt şi răcită…
