şi apoi ce?
Category Archives: psihologul de serviciu
(000)
se simte… pe banda albă, aia desenată cu creta de idei. unde? stânga sau dreapta. dreapta. dreapta e alegerea proastă. de ce zâmbeşti, fiinţă?! se simte bine, chiar dacă totul se întâmplă în altă dimensiune.
despr(e vraişte).
of, simt cum mă descompun, cum sunt mâncată de insecuritate, cum îmi vine să ţip şi să plâng şi să vreau la mama… vreau să fiu un copil mic, să nu ştiu de nimic şi visul meu să fie o casă pentru păpuşi. nu vreau să ştiu de lipsuri şi neajunsuri, nu vreau să ştiu ce înseamnă banii şi nici la ce folosesc. vreau să mă matrurizez, să fiu şi eu un om mare. şi o să fiu. cu orice preţ.
Despre renunţare.
Sau uite cum am revenit cu Cătă la psihologul virtual. Din nou. Şi-mi bag picioarele în noaptea aia când am am băut whiskey şi mi-am amintit de partea aia de copilărie pe care o îngropasem bine de tot, sub tone de amintiri frumoase. Mda… în fine, mi-a pierit pofta de confesat online. Problemele însă se traduc în prezent (sau trecutul nu foarte îndepărtat) ca fiind probleme de ataşament. Asta trebuia notat. De asta ţineam cu dinţii de persoanele mele. Pentru că e dureros să se renunţe la tine. Pentru că e mai dureros să renunţi la cineva. Mă bucur că mi-am clarificat chestia asta.
