nu ştiu cum fac, jur că nu ştiu, da’ găsesc oameni cu care aş vrea să comunic. unii fiind persoane mai… cunoscute, din tagma artiştilor. şi mă pun eu şi scriu un mail. şi primesc un răspuns. şi mă bucur ca naiba. şi după ceva timp trimit şi un al doilea mail, mesaj sau ce o fi el. şi pauză. aici se duce dracu’ comunicarea. şi-mi vine să râd. ce m-a mâncat în dos? lasă artistu’ să fie artist!
Category Archives: frustrări
(din străfunduri, de la mine gândire #1)
Te-a mâncat vreodată limba să spui cuiva la modul cel mai respectuos dă-te-n căcat?, da’ în schimb să te menţii indiferent ori chiar mai tragic, să zâmbeşti frumos? Să fie ipocrizie? Sau asta-i dovadă de bună educaţie?
Despre starea de boală.
Prevăd că o să am o viaţă scurtă.
De mică am fost bolnăvicioasă şi acum, că am mai crescut, încerc să nu mai bag în seamă orice durere. Nu sunt genu’ care dă repede fuguţa la doctor, să ne înţelegem, da’ în ultimul timp am văzut câţiva şi probabil va trebui să mai vizitez încă o duzină, să încerc să mă repar. Nu, nu sufăr de vreo boală gravă, însă toate micile neplăceri cauzate de o afecţiune ori alta (că la mine parcă se înmulţesc) mă îneacă în butoiul cu depresie.
Despre rămas bun sau Cola, rămâi cu bine!
Cred că v-aţi dat seama cât de mult îmi place mie Cola, nu-i aşa? Ieri m-a pălit pofta, nu mai băusem demult, aşa că în drum spre casă mi-am luat un rezervor de Cola. Şi-am băut şi-am tot băut… mă mir că totuşi a mai rămas ceva pe fundul sticlei. Astăzi am fost într-o vizită şi am amestecat vin, apă şi iarăşi… Cola. Rezultatul – în ambele zile am resimţit o durere deloc plăcută de stomac. Aşa că adio Cola, măcar până uit de efectul tău dăunător asupra mea…
Despre cum o iau razna.
Aş vrea să spun că mania asta a mea cu True Blood a ajuns aproape de… finalul volumului 2 
, că am redescoperit persoana de lângă mine şi că m-am îndrăgostit iar de el, că săptămâna de vacanţă a trecut mult prea repede şi că n-am priceput cine ştie ce din ea, că weekend-ul a fost prea scurt şi că ăstea 3 zile aş fi vrut să fie minim o lună, dar (da, există un dar îngrozitor) eu mă gândesc numai la un lucru… M-AM SĂTURAT DE FRIG!!! Simt că nu mai pot gândi, nu mai pot zâmbi, nu mai pot vorbi pe vremea asta. M-am săturat până peste cap! Aş vrea să stau în pat, într-un soi de hibernare timp de o lună întreagă şi când scot nasul din pernă să fie cald şi frumos… Cer prea mult? 
