Ştii cum e, nu? Nu scrii azi, nu scrii mâine. Pentru că eşti prea ocupat, apoi ai impresia că nu ţi se întâmplă nimic interesant şi mai apoi pur şi simplu orice eveniment vine, trece şi tu tot nu scrii. Cam asta am păţit şi eu.
Şi uite-mă aici, după o lună şi jumate şi mă întreb cum puteam să scriu înainte cu atâta uşurinţă despre mine, despre voi, sentimente, frustrări…
Văzusem că a circulat prin minunata blogosferă un soi de leapşă despre obiceiuri sănătoase. Parcă-mi făcuse şi mie cu ochiul. După două secunde, cât am rumegat ideea, am ajuns la concluzia că pot doar să citesc despre obiceiurile sănătoase ale altora, eu fiind o enciclopedie de obiceiuri nesănătoase!
Am citit o carte grozavă – Luni de fiere, de Pascal Bruckner. Între timp am deschis un blog unde postez citate – se găseşte aici – şi cred că mai bine de 50% din citatele scrise acolo sunt din cartea asta.
Cred că e cea mai stângace postare pe care am scris-o vreodată! F, ştiu că o să râzi când o să citeşti asta! 
si eu intru acum intr-o situatie asemanatoare cu scrisul. cu precizarea ca pentru mine o saptamana de nescris e mult
dar primul paragraf, si chiar si al doilea, se potrivesc cu gandurile mele
Si eu rad,si eu rad!!:))Iar ne-ai luat cu Luni de fiere..