Am scris un paragraf. L-am şters. E greu să scriu despre subiectul ăsta. Am realizat într-un final că avem un soi de legătură ce nu ţine cont de timpul scurs, de pauze şi sper, nici de distanţe. Nu e loc de cuvinte…
Am scris un paragraf. L-am şters. E greu să scriu despre subiectul ăsta. Am realizat într-un final că avem un soi de legătură ce nu ţine cont de timpul scurs, de pauze şi sper, nici de distanţe. Nu e loc de cuvinte…
Cum spun americanii, totul tine de “chimia” dintre oameni. Poti trai multe vieti prin vise, dar viata in sine trece mai repede decat un vis. Avem atat de mult timp sa ne vorbim pe care din pacate nu il folosim si asteptam sa vina totul de la sine. Uitam sa vorbim, sa comunicam, speram ca cel/ cea de langa noi sa ne simta, sa stie, sa intuiasca ce ne dorim si ce gandim, si toate astea fara ca noi sa ne deschidem complet in fata lor. Doar cei puternici reusesc sa treaca cu bine peste acele hopuri care ne decid soarta. Din pacate generatiile care vin incept din de in ce mai mult sa simta viata prin manifestarile ei fizice, carnale si uita de partile esentiale, cele spirituale. Toti spun ca o relatie e formata din doi, eu zic ca relatiile sunt formate din “unu”, din simplul motiv ca noi suntem doar jumatati.